- a schimba locul cu cineva
- to change / to swap places with smb.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a schimba locul cu cineva
Look at other dictionaries:
schimba — SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură). ♢ expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
muta — MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a i trage (cuiva) o… … Dicționar Român
deplasa — DEPLASÁ, deplaséz, vb. I. 1. tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi a l pune în altul, a i schimba locul; a muta. ♦ refl. A se mişca din poziţia iniţială; a aluneca; a se disloca. 2. refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
fix — FIX, Ă, ficşi, xe, adj. l.(Adesea adverbial) Care nu şi schimbă locul sau poziţia; nemişcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află ataşat. Şurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se… … Dicționar Român
strămuta — STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a( şi) schimba locul, sediul, locuinţa. ♢ expr. (refl.) A se strămuta de aici (sau din viaţă) = a muri. (tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) … Dicționar Român
merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… … Dicționar Român
mişca — MIŞCÁ, mişc, vb. I. 1. intranz., refl. şi tranz. A ieşi sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a( şi) schimba locul, poziţia; a (se) clătina. ♢ expr. (intranz.; fam.) A mişca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacşiş; a da … Dicționar Român
smuci — SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. tranz. A trage brusc şi cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. refl. A se… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
